Se pare că multe din momentele inportante pe care le-am petrecut în Seminar au fost descoperite, sub forma pozelor, puţin mai târziu. Aşa de exemplu cu pozele care urmează: au fost facute cu mult înaintea banchetului de la finalul liceului bineînteles, dar dupa cum am spus nu ne-am gândit să le punem atunci când erau „proaspete”, poate şi din cauză că nu aveam încă blogul. În fine, niciodata nu e prea târziu deci vă las sa urmăriţi pozele care urmează, facute cu prilejul unei excursii de 3 zile pâna pe Valea Prahovei. (trebuie să menţionez că am cuplat mai multe poze într-un cadru deoarece erau foarte multe şi am dorit sa postez un articol rezonabil ca marime. Dar esenţialul iasă in evidenţă oricum).
când eram tânăr ficioooorr....
Mărăşti Mărăşeşti şi Oituz...:))
la urma urmei....în pelerinaj am plecat....
vrednicul de laudă....
supermens....and girls...
pădure, pădureee..
de-r şti cucu să vorbească....
cugetând şi făcând....
drumeţi, drumeţi dar trebuie să ne omenim şi noi o leacă
mai mult ca sigur nouă nu ne e greu
să ne adaptăm condiţilor de drum
plecarea întotdeauna a fost emoţionantă....;))
O doamne ca mici mai eram .... toate aceste poze ma emotioneaza si imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute alaturi de voi timp de 4 ani,in care fie bn fie rau eram ca si o familie. Toti acesti ani ne-au dat sansa sa fim una din cele mai unite clase si sa ne cunoaste unu altuia defectele si calitatile ca mai pe urma sa ne sustinem in toate clipele grele pe care le-am avut in periada anilor de liceu. Sper sa ramanem tot asa toata viata si sa nu uitam niciodata unul de altul, pt ca odata am fost o familie si mama ne-a fost doamna diriginta Monica Opris caruia ii multumim pt toate cate a facu pt noi("sustinandune si dandune cele mai bune sfatur",motivandune absente,punand pile la profesori si ajutandune sa iesim din problemele pe care le aveam). Va doresc mult succes in calea pe care ati alesosi si sa ne vedem cu bine de fiecare data cand ne intalnim.:*>:D<
RăspundețiȘtergereAl vostru coleg, Badau Ioan Cosmin